Verbul ”a mânca”

Angry fat woman punching scale by hammer, shouting.

Este vizibil faptul că îmi place să mănânc. Mai exact vizibil pe burta mea, pe picioare , pe coapse, pe fese, mai nou chiar și pe brațe. Aș numi relația mea cu mâncarea ”care pe care”. Cât de mult pot eu sa mănânc, cât de mult poate ea -mâncarea, să mă mărească.

Să o iau cu începutul.  Unica perioadă în care am fost slabă a fost copilăria. O dată cu adolescența au început problemele care s-au ținut lanț și nu s-au mai încheiat nici în ziua de azi.

Înainte de a deveni mămică îmi mai puneam ușoare restricții,(evident nu pe perioade mari de timp) iar cât timp aveam alte preocupări (jobul) mai uitam și de mâncare. Diete nu am reușit să țin, mă obosesc psihic. Nu pot mânca același lucru la infinit iar repetiția mă demoralizează. Am mers doar pe mici restricții cât să mă mențin.

African-American-women-bo-001

Eeeee… dar a venit sarcina, unica perioadă în care nu trebuie să dai socoteală nimănui despre cât mănânci, ba mai mult ești chiar încurajată să o faci. Mai o plăcințică, mai o înghețățică, o prăjiturică și uite așa a început ”căderea” mea (sau mai bine zis ”urcare” – în kilograme pe cântar).  Kilogramele astea vin așa pe nesimțite, nici nu ai timp să te dezmeticești bine. Am pus totul pe seama sarcinii, oricum în ultimele luni de sarcină am evitat oglinzile. Am luat în total 15 kg în plus pe perioada sarcinii. M-am bucurat, am zis că sunt în grafic. Nu pot spune decât, că am auzit de femei care au luat și 40 de kg în sarcină, așa ca m-am considerat o norocoasă. După trei săptămâni de la naștere dădusem jos 10 kg deja. Wow.

Deja mi-am imaginat ca sunt precum mămicile vedetă din reviste, care nu iau decât 5kg în sarcină și le dau jos pâna la ieșirea din maternitate. Încă nu am deslușit misterul lor.

Hmmm… după  ce am început să îmi mai revin din tot stresul de proaspătă mămică și m-am mai liniștit și psihic un pic, am început să MĂNÂNC.

Daaaa… sau mai bine zis să nu mă mai opresc din mâncat. În mod special dulciuri (eu care preferam oricând castraveții murați în locul oricărei ciocolate), de orice fel, la orice ora. Am pus-o pe seama alăptării și m-am gândit că se va regla în timp. Am mai luat 1 kg în plus si văd că m-am oprit aici deși mănânc în continuare în neștire.

De când cu apariția puiului pe lume nu mai mănânc decât o dată pe zi, adică de dimineața până seara. Haha…Cam așa. Nu am timp să mă mai așez la masă și să mă gândesc la ceea ce bag in gură, pur și simplu ronțăi câte ceva tot timpul. Când am și partener de ronțăială totul devine și mai periculos, reușim să mâncăm cantități uriașe de înghețată (și nu numai) la ore foarteeee indecente. Vedeți? Am început cu o înghețățică și iată-mă unde am ajuns.

Cu un an înainte de a rămâne însărcinată începusem masajul anticelulitic și usoară dietă (ultima masă la 17:30 – 18:00, constituită dintr-o felie de pepene roșu). Cu câteva luni înainte de a afla că sunt însărcinată mă declaram mulțumită de rezultatul masajului și începusem chiar să mă simt bine în corpul meu. Apoi a apărut puiul pe lume și… continuarea am expus-o mai sus.

Sunt obosită, stresată, nedormită, nearanjată, de multe ori chiar și nespalată gândesc că mâncarea e plăcerea mea, dacă o pierd eu cu ce mai rămân?

Citeam în revista Ce se întamplă doctore? un articol al doctorului nutriționist Mihaela Bilic, care spunea că această dereglare alimentară poate ascunde anumite probleme emoționale. Total de acord, le pot chiar numi pe degete. Totuși soluția, soluția unde o găsesc? Cum mă opresc din mâncat? Mă duc la nutriționist sau la psiholog?

E aproape ora 23:00, iar eu doar ce am terminat de mâncat un ou kinder, un kinder bueno și o pară. Tot aș mai manca ceva. Noroc că nu mai am ce:)) Încerc să cumpăr cât mai puține alimente interzise ca să nu am în ce da ima când mă apucă pofta și foamea.

Am decis, încep cu nutriționistul. Mi-am făcut programare pentru saptamana viitoare. Prima mea întalnire cu un doctor nutriționist. Am foarte mari asteptări. Sper doar să îmi spuna și altceva, în afară de ce știu deja de pe internet.

Vă țin la curent cu rezultatul.

Spuneti-mi că nu sunt singura cu ”probleme emotionale”!

Urmariti pagina de facebook a blog-ului ( link aici ) sau apasati butonul de follow pentru a primi toate noutatile direct pe mail.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s