Ce ne mai jucăm noi

   Copilăria mi-a fost plină de joc și de joacă. Nu pot spune că nu am avut jucării. Nu am avut saci de jucării, dar pentru mine au fost mai mult decât suficiente cele pe care le-am avut.

Aveam puterea de a face jucării din orice, chiar și o frunză o puteam transforma în prințesă, în animal de companie sau într-o casă pentru libelule. Mă jucam oriunde. oricând, cu orice.  Îmi construiam jucării din materiale organice (ex.porumb, frunze, noroi), sau din gunoaie. Mă jucam cu stiuleți de porumb pe post de păpuși, le împletam cozi și cocuri, erau de departe preferatele mele. Putem inventa mii de jocuri pe secundă și transforma o întamplare banală într-un roman science fiction. Nu vizitam interiorul casei prea des, ci eram mai mult copilul străzii. Ce mai,  o valoare în devenire :)) Un fel de Maria Montessori mică (deși nu știam de ea pe atunci) și ecologistă pe deasupra .

Mai târziu am început să lucrez cu copiii. După cum v-ați dat seama, aveam deja o vastă experientă în domeniu. Acum îl aveam și pe dl. Google alături să mă ajute să descopăr și mai mult din tainele jocului. Așa m-am mai jucat vreme de câtiva ani. Era o încantare să descopar noi  și noi jocuri pe internet și sa le aplic cu copiii de la grupa mea. Când a apărut pe lume puiul meu, mă consideram deja Maiestră Jucătoare.

Cu toate  astea, după apariția puiului pe lume, copleșită de prea multe griji, am cam uitat de joacă și jucării, . Pentru el nu am cumpărat prea multe jucării. Consider ca sunt inutile și nu îi ajută în niciun mod dezvoltarea. Am cumpărat câteva de tipul celor Montessori și restul am încercat să inventam împreuna jocuri noi și atractive. Ca să știti, copilul meu nu este un copil de gradiniță, are doar 1 an și 3luni la momentul de față, se joacă doar cu cabluri, fire, prize, butoane. Timpul lui de concentrare este 30 de secunde (teoretic, practic rezistă mult mai mult). Vă puteți imagina că nu ne putem juca de-a Shrek și Fiona, poate doar de-a Tom și Jerry 🙂

Salvarea mea a venit de la aceste carticele, pe care le-am cumpărat într-o doară, ca să îi mai arăt animalele puiului. Ia ghiciți! Îi plac maxim. Putem sta și o ora să ne uităm pe ele. El îmi arată animalul, iar eu îi spun denumirea și sunetul pe care îl face animalul respectiv (așa cât mă pricep, căci desigur nu mă pricep să imit un cărăbuș).

Cartea are multe detalii, puiul meu observa și cel mai mic șoricel, cea mai mică gărgărită, cea mai mică râmă, șamd . Pot construii multe povești pe baza elementelor din carte. Nu ma așteptam la un așa succes.

1

În plus animalele par cât se poate de reale, nu ca cele din desene animate (sau chiar din multe cărți pentru copii), care nu au nicio legatură cu realitatea. Pe partea stângă a cărții se găsește o rotița care te ajuta să descoperi diferite animaluțe în vizuină, în scorbură sau prin stufăriș. O încântare.

2

Felicitări Editura Crișan!

Voi ce cărticele (de mare efect pentru copii) aveți?

Urmariti pagina de facebook a blog-ului ( link aici ) sau apasati butonul de follow pentru a primi toate noutatile direct pe mail.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s