Eu ca tine oricând, tu ca mine nicicând

 

No-kids-300x300

Astăzi mi-am oprit privirea, preț de câteva secunde, pe articolul Ioanei Duda, care m-a făcut să realizez că sufăr de sindromul ”broaștei fierte” .

Ce este sindromul „broaștei fierte”?

Teoria este bazată pe o observație – și anume că un broscoi aruncat într-o oală cu apă încălzită zdravăn va sări imediat afară, însă dacă este pus într-o oală cu apă rece, dar care este încălzită treptat până în punctul de fierbere, va sta acolo până va fi fiert odată cu apa.
Unora li se pare că din punct de vedere științific așa ceva pur și simplu nu poate avea loc. Cu toate acestea, există dovezi despre un asemenea comportament, iar pasajul următor, extras din fișe ale unor experiențe de laborator, arată că el chiar a avut loc.
“Goltz a crescut temperatura apei de la 17,5 °C la 56 °C în aproximativ 10 minute, așadar cu o rată de 3,8 °C pe minut, în partea sa de experiment, care încerca să arate că broaștele vor încerca să scape. Pe de altă parte, Heinzmann a încălzit apa cu broaștele o perioadă de 90 de minute de la aproximativ 21 °C la 37,5 °C, cu o rată de sub 0,2 °C pe minut. [4]
O sursă din anul 1897 susține că “într-unul dintre experimente, apa a fost încălzită cu o rată de 0,002°C pe secundă iar broasca din vas a fost găsită moartă după 2 ore şi jumătate, fără să încerce să scape”.
În 1888 William Thompson Sedgwick a explicat această contradicție dintre rezultate: chestiunea esențială, afirma el, era rata diferită de creștere a temperaturii, acest factor fiind singurul care determina rezultate diferite pentru viitorul broaștelor.
“Se pare că dacă apa este încălzită suficient de lent, nu va determina nici măcar reacții reflexe din partea unei broaște normale; dacă este mai rapidă, însă, totuși, suficient de lentă, broasca tot nu va reacționa pentru a ieși din vas.

 

Nimic nu mă mai face să reacționez. ”Am trecut prin multe și am văzut destule”, zic. Nu cred că sunt singura care gândește așa. Zi de zi se întâmplă lucruri șocate în jurul meu, azi ceva, mâine altceva și tot așa. M-a șocat când am auzit prima oară despre existența homosexualilor. Azi aud că se căsătoresc, ca au familii și copii. Mda…nu mă mai șochează. Nimic nou sub soare.

Ei bine, articolul domnișoarei de mai sus m-a făcut să am exact reacția dorită de autor. Șoc! M-am  simțit de parcă am fost  aruncată direct în apă clocotită și am reacționat.

Nu, nu înjurăturile și modul birjăresc de exprimare m-au șocat. M-am obișnuit să aud în juru-mi cuvinte, care mai de care, menite să atragă atenția.

Mă șochează cu câtă convingere și nonșalanță vorbește despre ceva, despre care habar nu are.

Cum să vorbești despre copii, dacă tu nu ai avut niciodată unul?

Faza cu blogurile este că poți să vorbești despre ce vrei tu, dar mai ales despre ce știi tu cel mai bine. De aceea sunt mii de bloguri, însă toate diferite. Pot vorbi despre ce am mâncat azi dimineață, despre ce cărți am mai citit, despre copii, mămici, burtici ș.a.m.d. Ce știu, asta scriu. Nu pot vorbi despre fizică sau chimie, despre operă sau teatru. Nu știu, nu scriu.

 

Domnișoara Duda se pare că nu își dorește copii. Așa și? Viața ei, deciziile ei. O, dar nu, nu a visat într-o noapte că nu vrea copii, ea are chiar și niște motive, de-a dreptul ilare, pe care le-a și enumerat. Aici apare problema mea. Toate, dar absolut toate motivele invocate de ea sunt false sau distorsionate. Mă întreb cine i-a oferit aceste informații?

Vă relatez mai jos motivele:

  1. ”Nu vreau copii pentru că se pișă și se cacă pe ei, urlă, te trezesc din somn, vor tot feluri de chestii și, pentru că nu știu să vorbească, habar nu ai de ce dracu` chițăie, mârâie și se isterizează. Și nu îi poți opri din urlat.”

Hmm… nu numai copii fac pe ei, surprinzător sau nu, mulți adulți fac pe ei. Unii pentru că sunt bătrâni, alții  pentru că suferă de vreo boală. Cu toții putem ajunge acolo, boala și bătrânețea nu fac selecții.  Deasemenea cunosc mulți adulți care „vor tot feluri de chestii și, pentru că nu știu să vorbească, habar nu ai de ce dracu` chițăie, mârâie și se isterizează”.  Guess what? Toți copii se opresc din urlat la un moment dat, este mult mai greu să oprești un adult din urlat.

  1. ” până au învățat să se pișe și cace la oliță ori pe weceu, tu ai deja cearcănele în gură, suferi de oboseală cronică, ești isterică, iar atunci când nu te isterizezi, încerci să dormi, dar nu poți, că așa-i când ești prea obosit, sexul s-a dus pe ****, iar bărba-tu a devenit fie un frustrat care se ******** pe ascuns, să nu îl vadă ăla micu`, fie și-a găsit amantă. Și, uite așa, ori te duci și faci terapie de cuplu și rupi de la gura copilului legoul ăla care costă cât două perechi mișto de pantofi, ori, în câțiva ani, divorțezi și rămâi mânuța în mânuță cu micul îngeraș căruia trebuie să îi cumperi haine, jucării, telefon mobil ori tabletă, că așa au toți din grupa ori clasa lui, să îi faci petrecere de ziua lui, care costă cât toată pensia alimentară pe o lună și ceva deasupra. Iar când te întorci acasă, îl pui la culcare și te duci și plângi înfundat în pernă că ești singură și nu mai faci față greutăților.”

Mda, dacă ești isterică ești isterică, nu te apucă brusc isteria după ce ai făcut un copil. E frustrant să crezi că toți bărbații devin frustrați sau își găsesc amante după ce au copii, este doar posibil ca tu să fi întâlnit numai genul acesta de bărbați, ceea ce nu te poate conduce către o concluzie pertinentă. Se pare că în viziunea ta nu sunt decât doua variante : terapie sau divorț. Este evident că nu ai întâlnit niciodată oameni ce au o viața de cuplu și de familie fericită și împlinită (fără terapie).

Nu, nu trebuie să îi cumperi copilului ”tot ce au cei din grupa lui”. Copilul îl educi tu, nu grupa de la grădiniță. Copii nu au nevoie de un lego care costă cât două perechi de pantofi, ei au nevoie doar  de dragostea și atenția ta.

 

  1. ”Nu vreau copii pentru că nu vreau să rămân însărcinată și să mă fac cât o batoză, să simt cum mă înteapă-n inimă de fiecare dată când bărbatu-mio se uită după una mișto, iar eu nu pot să îi spun nimic, că ce face omu`? Se uită. Ar fi nebun dacă nu ar face-o. Și poate să mă iubească el până la cer și înapoi, dacă mă uit în oglindă și îmi vine să plâng, something`s wrong și aș vrea să fie bine.”

Poți să te faci cât o batoză dacă mănânci cât o batoză.   Nu este nevoie să fii însărcinată ca să te îngrași. Femeile însărcinate, rămân femei, nu se transformă în dinozauri peste noapte. Asta înseamnă că da, pot fi frumoase și sexy. Iar dacă te uiți în oglindă și iți vine să plângi, e clar că ceva nu e in regulă. Poate relația ta? Poate soțul? În niciun caz vina nu o poartă copilu ce va veni. Gândește-te puțin.

  1. ” nu simt că n-am rost pe lumea asta pentru că nu mi-a crescut burta până la gură, nu am vomitat trei luni la rând, în fiecare dimineață, nu am cheltuit zeci de mii de lei pe analize, teste și tot felul de proceduri pentru că altfel cum să devin cea mai norocoasă femeie din lume?”

Burta nu creste niciodată până la gură, nu toate femeile vomită trei luni la rând și, surpriză… femeile aduc pe lume copii de când lumea fără să cheltuie zeci de mii de lei pe analize si teste. Ei bine, ce zici de asta?

Am înțeles că nu vrei să fii grasă și urâtă ca să nu te lase bărbatul, dar hai să îți spun ce pierzi.

Odată cu venirea pe lume a unui copilaș primești la pachet cel mai scump parfum din lume ”Miros de bebeluș”, care este unicat, creat special pentru tine, pe care nici un bărbat din lume nu va putea să ți-l ofere. Nu vei ști niciodată cum e să te trezești dimineața cu parfumul acesta în cameră, să îl mirosi în fiecare zi și totuși, să nu te saturi niciodată de el.

Nu vei ști niciodată cum se simte IUBIREA, iubirea pură. Da stiu, cu toate iubim. Iubim mame, iubim tați, iubim bărbați, azi unul mâine altul, pe toți la fel sau diferit. Simțim că ne-am da viața pentru ei și suferim din enorm din dragoste. Asta sunt doar telenovele.  Nu știi ce e iubirea până nu o simți la pieptul tău, o mirosi, o respiri, o săruți. Simți că ai vrea să o lipești de tine și să nu îi dai drumul niciodată. Sentimentul acesta e mai măreț decât orice sentiment ever.

Știi cum este să nu poți dormi deoarece  ești prea entuziasmată de o noua vacantă , de o promovare, sau de noul tău iubit ? Ei bine, poți petrece nopți întregi pline de entuziasm doar când îți privești copilul. Iar senzația aceasta e mai tare decât săritul cu parașuta. Ai putea să îl privești așa la infinit  fără să te saturi de această imagine.

Când ai copii înveți să râzi, să te joci, să visezi, să creezi, să te bucuri, să cânți, să desenezi, să dansezi iar asta o să îți placă la nebunie, promit.

Cine ar refuza să stea alături de un om pentru care reprezintă întregul univers?  Cu siguranță nu eu. Nu aș rata pentru nimic în lume this one of a kind feeling.

Lista poate continua multe pagini de aici înainte, dar mă opresc aici,  nu vreau să îmi irosesc energia cu multe cuvinte. Merg să îmi privesc copilul, să îl miros, să-l strâng în brațe  și să mă umplu de dragoste, puritate, energie și fericire.

 

Tu ce vei face în seara aceasta?

 

 

Urmăriți pagina de Facebook a blog-ului ( link aici ) sau apăsați butonul de follow pentru a primi toate noutățile direct pe mail.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s