La gura sobei

 

 

studiu3aiarna2010-2011vaficeamaigreadinultimulmileniu_142910-1Azi ne-am întors cu trenul de la Brașov,  chiar dacă ultimele știri au fost doar despre drumuri închise și oameni blocați în nămeți noi am ajuns bine sănătoși și … nostalgici.

Drumul a fost absolut feeric, peisajul alb animat  ici și colo cu urme de lăbuțe mici ce trasau linii inegale în haina albă a câmpului.  Copacii încărcați cu zăpadă și căsuțe mici cocoțate pe dealuri cu fumul gros ieșind din hornuri.

Urmărind peisajul alb ce se derula în fata mea m-a cuprins brusc un  dor de iarna de la gura sobei, de miros de lemn ars și de trosnetul focului în soba.

Mi s-a făcut dor de somnul bun  și odihnitor de lângă soba, de cartofii copți din cuptorul sobei  și de sunetul viscolului pe la geamuri. Continue reading

Vorbe care dor

words-hurt-v3   Aud vorbindu-se aproape zilnic de campanii împotriva violenței . Campanii împotriva violenței asupra femeilor, copiilor sau câinilor . Sunt 100% pentru aceste campanii, sunt foarte folositoare, mai ales pentru noi  romanii, care parcă ne-am învățat să gândim cu palma și pumnul.

 

Mulți dintre noi deplângem victimele violenței și ne întristăm la auzul acestor povești, fără să ne gândim că agresorii putem fi chiar noi. Chiar noi putem arunca vorbe ce vor avea ecou în viitor pentru cei ce le primesc din plin. Dar nu, noi nu gândm așa. Noi suntem buni și drepți și empatici, noi nu lovim, dar putem distruge vieți

Analizându-mi viața de-a fir a păr nu pot să nu mă gândesc că pe mine vorbele mă dor mult mai mult și mai tare decât o durere fizic.

Durerea unei bătăi trece în câteva ore/ zile/luni în schimb vorbele rămân în suflet luni, ani sau pentru totdeauna.  Le memorez, le aud și le țin în minte ca pe niște mingi de foc, ce din când în când se luptă să iasă la suprafață și dor. Dor tare rău cuvintele, iar în ani aduni atât de multe încât simți că arzi pe interior de atâta durere.

Îmi rămâne bine înfiptă în memorie și privirea celui ce aruncă vorbe, fără sa gândească cât rău pot provoca. Ura cu nepăsare, răutate și frustrare, aroganță și putere, lașitate și plăcere, un cocktail sofisticat bun de băut cu paiul ca sa nu te ia greața de la el. Acest cocktail pesemne l-a băut cu nesaț aruncătorul de vorbe, iar acum le scuipa cu nepăsare afară ca pe niște coji de semințe.

Oare pentru ce au fost inventate cuvintele? Mă tot gândesc cine a inventat cuvintele ce provoca atât de multă durere?  Poate știți voi căci eu nu am auzit.g

Viața merge înainte, mergi la shopping, asculți muzica buna, auzi și vorbe  frumoase și Îți strângi puii în brațe. E totul bine și parcă uiți.

Seara pui capul pe perna iar cuvintele acelea, știi tu care,  se grăbesc ca o avalanșă sa Îți sugrume inima. Te doare sufletul și Îți vine să strigi, ramai fără aer și plângi. Le simți de parcă te vor înghiți cu totul și tot ce vrei sa faci este sa devii mic, mic de tot și să dispari.

De ce nu exista o campanie împotriva vorbelor ce rănesc ??

Azi mă dor vorbele ….

 

Urmăriți pagina de Facebook a blog-ului ( link aici ) sau apăsați butonul de follow pentru a primi toate noutățile direct pe mail

 

Goana după timp și vise

 

Nu am mai scris demult pe blog. Nu știu alții cum fac dar eu nu găsesc timp nici să respir.

Ultima dată scriam pe blog despre prima noastră vacanță în 3. Respiram altfel, aveam creierul oxigenat și visam mult. Ce repede a trecut totul, parcă a fost o poză la secundă.

Am revenit în forță la viața mea obișnuită cu bune și rele, la goana mea continuă de a gasi un pic de timp  pentru mine și la gândurile și planurile de mămică.tumblr_nlp64nxqtg1r3a6jho1_500

M-am obișnuit cu meseria de mămică, am  dat multe examene și mi-am luat licența. Mai e ceva până  îmi iau și doctoratul, dar studiez de zor. Cu examenele la zi într-ale „mămiciei”  m-a cuprins așa un dor  nebun de vechea mea viață și  meserie. Așa că în vară am hotărât că este vremea să mă întorc în câmpul muncii și să pun bazele unui vis frumos. Visele sunt întotdeauna frumoase, mari și  îndrăznețe, timpul este însă cel care le diminuează,  le îngreunează și  le face să devină atât de greu de obținut atins. Dar visez de atât de mult timp la acest proiect că duc lupte însemnate cu timpul  ca să îmi pot trăi visul.

Astfel dacă înainte de a mă apuca de acest proiect spuneam că nu am timp, acum cu siguranță nu mai am nici timpul pe care îl aveam atunci. Mă trezesc dimineața și îmi imaginez un dressing mare cu toate hainele aranjate la dungă, pe culori, pe mărimi, pe sezoane și așa mai departe. Aleg ceva în funcție de starea mea de spirit, adică blugii de ieri și singura bluză care nu necesită călcare și arată cât de cât purtabilă. Cam așa arată în realitate dressingul meu.

Alerg hotic prin casă preț de câteva minute tot încercând să fac cât mai multe lucruri în același timp și nereușind să  fac de fapt  nimic. Duc muncă  de convigere cu puiul mic să ieșim afară din casă. De multe ori îl scot afară dezbrăcat să simtă frigul pentru că până nu se convinge singur cât de frig este, nu dorește să se îmbrace.

Privesc în fiecare zi oameni pe stradă, văd mamici relaxate și zâmbitoare și nu  pot să nu mă întreb,” mie ce-mi lipsește de nu pot fi așa?”

Continue reading

Mămica veșnic fără timp

 

 

Gata, au trecut si sărbătorile, s-a vorbit  mult, despre liniște, pace, familie, părtășie . Îhhîî… ceea ce s-a întâmplat cu adevărat de sărbători a fost de fapt agitație, mâncare in exces, kilograme in plus, magazine aglomerate, zile obositoare s.a.m.d.  Am atât de multa nevoie de liniște, de pace, de relaxare, de somn. De sărbători  am privit îndelung fereastra și nu, nu pentru ca am vreo priveliște năucitoare de admirat, ci pentru că, pare-se tot orașul s-a trezit la ora 7 dimineața să meargă la shopping. Ohhh…și au cumpărat, au cumpărat, au cumpărat până noaptea târziu, mă surprinde că nu au cumpărat și magazinele cu totul, ceea ce nu ar fi fost chiar atât de grav, din punctul meu de vedere.article-2078991-0F48136D00000578-733_964x649

Continue reading

Pauzele lungi și dese cheia marilor succese

”Cel mai mult la școală mi-a plăcut pauza”. Ca adolescenți obișnuiam să facem glume pe seama acestui clișeu, dar râsul nostru spunea mult adevăr.

Ei bine, mie chiar îmi plac pauzele. Tareee mi-aș mai dori una, dar de la mămicie nu se ia pauză. Sau poate???

E clar, copilul nu îl poți pune pe pauză, dar alte ”lucruri urgente”, da.

Continue reading

Eu ca tine oricând, tu ca mine nicicând

 

No-kids-300x300

Astăzi mi-am oprit privirea, preț de câteva secunde, pe articolul Ioanei Duda, care m-a făcut să realizez că sufăr de sindromul ”broaștei fierte” .

Ce este sindromul „broaștei fierte”?

Continue reading

Afaceri cu lapte matern

Acum câteva zile am primit o invitație pe Facebook, la un eveniment organizat de WAHM (Work at home moms -Mămici care lucrează acasă). Abia aștept să ajung la eveniment.

De când am primit invitația însă, mă tot gândesc că mi-as dori și eu sa fiu o ”work at home mom”. Mi se pare că, mai pe românește, pot să  împac și varza și capra. Stau acasă cu copilul, muncesc , nu orice, ci ceea ce îmi place și câștig bani. Super? Cam da… doar că îmi lipsește timpul.

Continue reading

A fi egoist înseamnă a fi generos cu tine însuți

…Și cu ceilalți aș adăuga eu.

Îmi place mult acest citat, parcă m-am regăsit. De când am devenit mămică viața mea s-a schimbat complet. Da, într-un milion de lucruri bune dacă ar fi să mă iau după zâmbetul cu 8 dinți împrăștiați (da, avem deja 8 dinți), însă trebuie să recunosc că uneori mi se face dor de vechea mea viață.

Îmi e dor să port o poșetă. De când îmi car iubitul peste tot cu mine pot să concurez cu ușurință la o probă de cărat greutăți.  Continue reading

Azi serbez 1 an de la cutremur

Ai e zi de sărbătoare pentru mine. Bebe împlinește azi 1 an și 4 luni. Pfff…cum fuge timpul. Am rememorat fugitiv cum am petrecut aceasta zi în urmă cu un an, atunci când bebe avea numai 4 luni.

Păi…el era mic, eram singuri acasă, ca de obicei. Eram fericită că reușisem să  îl adorm și navigam fericită pe internet. Simt deodată cum îmi tremură laptopul pe genunchi. Mă uit la bebe, se trezise. Îl iau în brațe. Îmi dau seama că este cutremur dar mă gândesc că nu are cum să fie prea mare. Aud clinchetul sticluțelor cu cosmetice de pe raft și mi se face frică. Mi se pare că durează o veșnicie. Mă ridic din pat cu puiul în brațe, pregătită să fug.

cutremur

Continue reading