1. Mesaj de la viata : „Trezește- te!”

Prin fereastră pătrunde o lumină difuză, se întunecase de-a binelea însă Adalen nu se grăbește să aprindă lumina. Este liniște, mult prea liniște pentru ea. Ruptă de realitate își lasă gândurile să-i controleze mișcările. Apasă cu putere fierul de călcat pe cămașa  soțului său. Este o cămașă frumoasă care se calcă ușor și nu are nevoie de toată presiune depusă asupra ei. Adalen se gândește cât de bine îi stă soțului ei cu ea, îl vede cum încearcă să găsească postura corectă care să-i evidențieze silueta frumoasă obținută cu greu la sala din capătul străzii pe care o frecventează chiar mai regulat decât patul soției, adică chiar al ei. Zâmbește. Se simte mândră de efortul depus pentru el, își dorește să fie o soție bună, vrea ca Vince să aibă cămășile perfect călcate iar ea să primească laudele tuturor pentru că este soția perfectă. Zâmbește din nou dar de data asta fără urmă de veselie. Privește pe fereastră, nu se mai zărește nicio rază de soare, în curând se vor aprinde luminile orașului. Adalen lasă întunericul să o cuprindă, îi place noaptea. Scoate fierul din priză, pune cămașa pe umeraș și se așează obosită pe canapea.

Urăsc să calc, urăsc faptul că nimeni, dar absolut nimeni nu va aprecia efortul depus de mine ca această cămașă să arate așa …..”. Adalen își continuă în tăcere dialogul interior, nemulțumirile capătă glas și se revarsă într-o avalanșă de cuvinte nerostite. Un sunet scurt dar suficient de puternic încât să întrerupă amalgamul de nemulțumiri o face să ridice capul în direcția zgomotului. Uitase telefonul pe masa de călcat. Dacă altă dată ar fi sărit în sus să vadă ce i-a scris iubitul ei soț sau oricine altcineva care ar putea să o scoată din viața ei măcar pentru un minut, acum rămâne nemișcată pe canapea fără să facă niciun gest. Știe foarte bine că nimeni dar absolut nimeni nu îi poate trimite un mesaj important la acea oră târzie. Este sigură că este doar unul din multele mesaje cu reclame și oferte pe care  de cele mai multe ori le deschide cu entuziasm sperând în secret să fie altcineva.

Adalen se ridică cu greu cuprinsă brusc de o senzație acută de greață. Ar sta mai mult pe canapea dar mai sunt și alte lucruri de făcut iar ea nu vrea să fie o mamă și o soție iresponsabilă. Trebuie să termine de spălat vasele care o așteaptă de ceva vreme, cuminți în chiuvetă. În drumul ei spre bucătărie ia  telefonul de pe masa de călcat pentru a asculta câteva melodii, nu mai suportă atâta liniște. Deschide telefonul și din instinct atinge ecranul pentru a șterge tot ce umple inutil spațiul. Privește ultimul mesaj primit și simte cum i se taie respirația, piciorele parcă nu o mai susțin iar în mintea ei s-a pornit furtuna.h60_new_message_received__44331900

Voia ceva, orice, oricât de mic care să o scoată din rutina ei obositoare dar e prea mult. Privește mesajul gol, un mesaj care nu conține nici măcar o singură literă, nici măcar un punct sau un emoticon. Nimic. Dar numărul de telefon ……. oooooo……. numărul îl cunoaște atât de bine de parcă ar avea cifrele tatuate pe inimă, cifre care le simțea cum ard. Nu mai privise niciodată atât de mult timp un mesaj gol. Privește și nu se mai satură de privit.

 

……..

 

Urmăriți pagina de Facebook a blog-ului ( link aici ) sau apăsați butonul de follow pentru a primi toate noutățile direct pe mail

 

Advertisements