1. Mesaj de la viata : „Trezește- te!”

Prin fereastră pătrunde o lumină difuză, se întunecase de-a binelea însă Adalen nu se grăbește să aprindă lumina. Este liniște, mult prea liniște pentru ea. Ruptă de realitate își lasă gândurile să-i controleze mișcările. Apasă cu putere fierul de călcat pe cămașa  soțului său. Este o cămașă frumoasă care se calcă ușor și nu are nevoie de toată presiune depusă asupra ei. Adalen se gândește cât de bine îi stă soțului ei cu ea, îl vede cum încearcă să găsească postura corectă care să-i evidențieze silueta frumoasă obținută cu greu la sala din capătul străzii pe care o frecventează chiar mai regulat decât patul soției, adică chiar al ei. Zâmbește. Se simte mândră de efortul depus pentru el, își dorește să fie o soție bună, vrea ca Vince să aibă cămășile perfect călcate iar ea să primească laudele tuturor pentru că este soția perfectă. Zâmbește din nou dar de data asta fără urmă de veselie. Privește pe fereastră, nu se mai zărește nicio rază de soare, în curând se vor aprinde luminile orașului. Adalen lasă întunericul să o cuprindă, îi place noaptea. Scoate fierul din priză, pune cămașa pe umeraș și se așează obosită pe canapea.

Urăsc să calc, urăsc faptul că nimeni, dar absolut nimeni nu va aprecia efortul depus de mine ca această cămașă să arate așa …..”. Continue reading

Advertisements

A fi egoist înseamnă a fi generos cu tine însuți

…Și cu ceilalți aș adăuga eu.

Îmi place mult acest citat, parcă m-am regăsit. De când am devenit mămică viața mea s-a schimbat complet. Da, într-un milion de lucruri bune dacă ar fi să mă iau după zâmbetul cu 8 dinți împrăștiați (da, avem deja 8 dinți), însă trebuie să recunosc că uneori mi se face dor de vechea mea viață.

Îmi e dor să port o poșetă. De când îmi car iubitul peste tot cu mine pot să concurez cu ușurință la o probă de cărat greutăți.  Continue reading

Dimineți de mămică

De când sunt mămică îmi petrec majoritatea dimineților doar eu cu puiul de om (soțul fiind plecat, datorita jobului, multe luni din an), am ales însă să povestesc despre o dimineta în care este prezent și EL (soțul), care se află momentan la domiciliu, încearcand să recupereze timpul pierdut departe de noi și să mă ajute în meseria asta de mămica veșnic obosită.

Să începem zic cu puiul de om care s-a trezit cu noaptea’n cap. Arată disperat înspre fereastră și vorbește într-o limbă cunoscută doar de el. Pesmne a văzut vreo cioară rătăcită în copacul din față ferestrei sau poate doar copacii mișcati de vant. Bun, se plictisește repede de monolog și începe să exploreze partea cea mai expusă a corpului meu și anume fața. Îmi bagă degetele în nas, în gură, în ochi, în urechi, mă trage de păr.

Continue reading