Eu ca tine oricând, tu ca mine nicicând

 

No-kids-300x300

Astăzi mi-am oprit privirea, preț de câteva secunde, pe articolul Ioanei Duda, care m-a făcut să realizez că sufăr de sindromul ”broaștei fierte” .

Ce este sindromul „broaștei fierte”?

Continue reading

Verbul ”a mânca”

Angry fat woman punching scale by hammer, shouting.

Este vizibil faptul că îmi place să mănânc. Mai exact vizibil pe burta mea, pe picioare , pe coapse, pe fese, mai nou chiar și pe brațe. Aș numi relația mea cu mâncarea ”care pe care”. Cât de mult pot eu sa mănânc, cât de mult poate ea -mâncarea, să mă mărească.

Să o iau cu începutul.  Unica perioadă în care am fost slabă a fost copilăria. O dată cu adolescența au început problemele care s-au ținut lanț și nu s-au mai încheiat nici în ziua de azi.

Înainte de a deveni mămică îmi mai puneam ușoare restricții,(evident nu pe perioade mari de timp) iar cât timp aveam alte preocupări (jobul) mai uitam și de mâncare. Diete nu am reușit să țin, mă obosesc psihic. Nu pot mânca același lucru la infinit iar repetiția mă demoralizează. Am mers doar pe mici restricții cât să mă mențin.

Continue reading